Fall Flowers

    Wearing (Rena Lange jacket* Zara dress* H&M accessories* Queen's shoes*)
   Hello dears,
This is my favourite photoshooting ever!!! This special place made my day :)
kisses, Hellen

Blue Hat

     Wearing (Zara sneakers,coat and hat* Stradivarius dress* Tally weijl handbag* Bershka blouse*)

White temptation

  A little mix for my friends :) hope you like these photos !

Article Nr#1

Elena este pasionată de modă şi deja de câţiva ani visa la un blog, lucru pe care l-a realizat în luna mai, anul curent. Potrivit Elenei, scopul blogului este să schimbe concepţiile fetelor despre modă şi să le ofere un exemplu cum poţi să te îmbraci stilat, fără a sacrifica prea mult portmoneul.

Scopul unui blog este de a împărtăşi lumii întregi părerea personala despre ceva, filme, cărţi sau haine, sau pur si simplu plăcerea de a scrie despre ceva anume, cum este în cazul meu. Blogul meu îmi serveşte ca un diary (jurnal) virtual în care scriu despre călătorii, tendinţe, despre ocupaţiile mele recente sau despre proiectele ce urmează să le înfăptuiesc. Sper că prin intermediul acestuia să ajung să colaborez nu renumitele case de modă.

Doresc să creez o linie de haine nouă pe piaţa din Moldova, iar blogul intitulat Hellen’s Fashion world mă va ajuta să promovez creaţiile, semnate Hellen Monroe.

Pentru mine moda înseamnă libertatea absolută, inspiraţie, curaj şi multă imaginaţie. De mică sunt pasionată de moda şi chiar îmi doresc să mă realizez profesional în acest domeniu. De când eram mică defilam prin casă în rochiile cele mai frumoase ale mamei, mă uitam în oglindă şi îmi doream din tot sufletul ca atunci când voi creşte mare să mă realizez în industria modei.

Ultima carte pe care am citit-o este "Codul lui Da Vinci" de Dan Brown. Chiar nu demult am terminat s-o citesc şi încă mai sunt impresionată, şi copleşită de emoţii mari. Cu toate că Dan Brown ne transmite un mesaj, eu cred că adevărul este şi va ramâne un mister.

Îmi place să rasfoiesc paginile bloggeriţelor de peste hotare, cum ar fi Mira Duma sau Anna Dello Russo.

Am o pasiune pentru pălării: cum vine toamna ador sa le asortez look-urilor de zi cu zi. Visez mult la o palarie, semnată Coco Chanel, realizată în anul 1910 la primul atelier al fabuloasei creatoare de modă. (preluat allfun.md) http://www.allfun.md/article/23208

A Splash of Color

Traim in amintire si prin amintire iar viata noastra spirituala nu este in esenta decit suferinta amintirii noastre de a persevera, de a deveni speranta, efortul,  facut de trecutul nostru pentru a ajunge in viitor! In viata mea “toamna” de obicei este cea care rascoleste amintirile, ce sunt asemeni unei biblioteci imense in care cauti cite ceva atunci cind nu mai ai nimic de citit. Timpul fiind cel mai mare dusman a omului ne ia totul, dar din fericire ceea ce nu poate lua el este comoara amintirilor. Cit de obscur nu ne-ar parea dar amintirea ne ajuta in unele cazuri so luam de la capat, iar prima ata de care ne apucam cu ambele maini este insasi amintirea. Ne inconjoara o sumedenie de lucruri pline de amintiri care degaja o atmosfera anumita, si precum se canta " daca pozele ar vorbi n-as mai suferi..." Oare amintirile sunt temelia existentei noastre? Eu cred ca DA!!!! Fiindca odata ce ne nastem traim prima experienta a vietii care ni se intipareste in memorie pt o perioada de timp, pana nu apare ceva nou care ne captiveaza mai mult. Si tot asa pe tot parcursul vietii acumulam “amintiri”, unele intuiesc eu, mai puternice, cele care ne raman in memorie pentru toata viata si care le subliniem cu cea mai mare duiosie in cartea vietii noastre, recitindu-le la batrinete si coborindu-ne cu mintea spre vremile care ne fascinau enorm iar astazi doar amintirile ne mangie in singuratate. In fata amintirilor suntem egali si cu zeii, nici ei nu mai pot schimba ceea ce sa intimplat iar puterea destinului prevaleaza asupra tuturor.

Imi plac zilele de toamna doar pentru ca imi rascolesc amintirile si sunt sigura ca cele mai frumoase zile din viata unui om sunt cele care le inchidem in cripta amintirilor. Nu uitati ca cine traieste numai din amintiri, ajunge uitarea intregii lumi, deci haidem cu totii  sa ne bucuram de aceasta toamna miraculoasa si sa adunam un bagaj mare mare de amintiri…

                            

                                                                      Va pup dulce, Hellen Monroe

Golden Fall

Justin Timberlake - Take Back The Night

Ray of Light

                                                 

 Nimic mai trist ca tristetea unui om vesel J

A fost o zi posomorita, sau poate nu… Si zic :nici o zi nu trece in zadar. Sunt de parerea ca viata trebuie traita din plin iar orice clipa este de nepretuit pentru mine!  Rareori cind ma gasesti prost dispusa si chiar daca se intimpla, e usor sa readuci zimbetul pe fata mea!

 Ce mai inseamna si tristetea asta? Oare e generata de anumiti factori? E o stare a sufletului? Sau e o simpla insuflare motivata de tristele intimplari din viata noastra.De una sunt sigura tristetea se simte in oase, in piele in fiecare milimetru de corp, in fiecare fir de par pana in suflet, iar citeodata nu te lasa sa respiri, nu te lasa sa-ti vezi clar viitorul. Cred ca nu voi putea defini correct acest cuvint, dar v-oi incerca: “tristetea este un rau indispensabil”. Poate sa va para ciudat dar tristetea este necesara pentru ca altfel nu am putea aprecia si pretui din plin clipele frumoase. Vrem noi sau nu, simtim acest sentiment aproape in fiecare zi, atunci cind suferim o pierdere, cind esti dezamagita, cind esti singura, cind viata ta se schimba, cind viata ta nu mai merge asa cum ti-ai planificat sau chiar cind munca ta de luni de zile se risipeste. Cind sunt trista imi vine sa dorm,sa uit de toate, pentru ca clipele sa treaca mai repede, sa ma trezesc cu acelasi zimbet de fiecare data, entuziasmata de visurile nebunatice, cu  noi idei geniale pe care ard de nerabdare sa le infaptuiesc, si cel mai important cu o noua aspiratie spre absolut, convinsa ca ziua de maine se va incepe cu ceva nou, cu ceva frumos si captivant intr-atat incit sa ma invaluie toata ziua sentimentul de ceva nou. Tristetea apare dupa toate fenomenele din care viata pierde din ea insasi. Intensitatea ei este echivalenta pierderilor, astfel  deducem ca fenomenul mortii provoaca cea mai mare tristete. Fiecare dintre noi a pierdut pe cineva vreo data, si chiar si acum cind ne aducem aminte ne zguduie amintirea. Ceea ce vreau eu sa spun este ca ai dreptul sa fii trista, ai dreptul sa iti exteriozezi sentimentele, mai ales ca adeseori cauza tristetii nu este cunoscuta  ai dreptul sa plingi ori de cite ori doresti, deoarece plinsul ne calmeaza si mai ales daca este un umar in care sa-ti stapinesti lacrimile.Ceea ce vreau eu sa spun este ca tristetea trece, iar timpul este cel mai rau dusman al ei, timpul este cel mai bun remediu, Insa daca aparent totul s-a vindecat totusi ranile sufletului se deosebesc de celelate prin ceea ca se acopera dar nu se inchid. Mereu dureroase si gata sa sangareze cind le atingi, ele raman in inima vesnic deschise! Ceea ce vreau sa spun este ca tristetea mereu va ramane necesara fiintei umane fiindca omul care este lipsit de sentimentul tristetii e tot atat de vrednic de compatimire ca si omul care nu stie ce-i  bucuria. Ceea ce vreau sa spun este ca nu exista fericire fara tristete, asa cum nu este bogatie fara saracie. Ca si iubirea acest sentiment nu are nici o leagatura lu ratiunea sau logica, de accea alunga orice raza stralucitoare a fericirii. Nu sunt adepta tristetii dar ca si oricare fiinta de pe acest pamant SIMT...