Nimic mai trist ca tristetea unui om vesel J
A fost o zi
posomorita, sau poate nu… Si zic :nici o zi nu trece in zadar. Sunt de parerea
ca viata trebuie traita din plin iar orice clipa este de nepretuit pentru mine!
Rareori cind ma gasesti prost dispusa si
chiar daca se intimpla, e usor sa readuci zimbetul pe fata mea!
Ce mai inseamna si tristetea asta? Oare e
generata de anumiti factori? E o stare a sufletului? Sau e o simpla insuflare
motivata de tristele intimplari din viata noastra.De una sunt sigura tristetea
se simte in oase, in piele in fiecare milimetru de corp, in fiecare fir de par
pana in suflet, iar citeodata nu te lasa sa respiri, nu te lasa sa-ti vezi clar
viitorul. Cred ca nu voi putea defini correct acest cuvint, dar v-oi incerca:
“tristetea este un rau indispensabil”. Poate sa va para ciudat dar tristetea
este necesara pentru ca altfel nu am putea aprecia si pretui din plin clipele
frumoase. Vrem noi sau nu, simtim acest sentiment aproape in fiecare zi, atunci
cind suferim o pierdere, cind esti dezamagita, cind esti singura, cind viata ta
se schimba, cind viata ta nu mai merge asa cum ti-ai planificat sau chiar cind
munca ta de luni de zile se risipeste. Cind sunt trista imi vine sa dorm,sa uit
de toate, pentru ca clipele sa treaca mai repede, sa ma trezesc cu acelasi
zimbet de fiecare data, entuziasmata de visurile nebunatice, cu noi idei geniale pe care ard de nerabdare sa
le infaptuiesc, si cel mai important cu o noua aspiratie spre absolut, convinsa
ca ziua de maine se va incepe cu ceva nou, cu ceva frumos si captivant
intr-atat incit sa ma invaluie toata ziua sentimentul de ceva nou. Tristetea
apare dupa toate fenomenele din care viata pierde din ea insasi. Intensitatea
ei este echivalenta pierderilor, astfel
deducem ca fenomenul mortii provoaca cea mai mare tristete. Fiecare
dintre noi a pierdut pe cineva vreo data, si chiar si acum cind ne aducem
aminte ne zguduie amintirea. Ceea ce vreau eu sa spun este ca ai dreptul sa fii
trista, ai dreptul sa iti exteriozezi sentimentele, mai ales ca adeseori cauza
tristetii nu este cunoscuta ai dreptul
sa plingi ori de cite ori doresti, deoarece plinsul ne calmeaza si mai ales
daca este un umar in care sa-ti stapinesti lacrimile.Ceea ce vreau eu sa spun
este ca tristetea trece, iar timpul este cel mai rau dusman al ei, timpul este
cel mai bun remediu, Insa daca aparent totul s-a vindecat totusi ranile
sufletului se deosebesc de celelate prin ceea ca se acopera dar nu se inchid.
Mereu dureroase si gata sa sangareze cind le atingi, ele raman in inima vesnic
deschise! Ceea ce vreau sa spun este ca tristetea mereu va ramane necesara
fiintei umane fiindca omul care este lipsit de sentimentul tristetii e tot atat
de vrednic de compatimire ca si omul care nu stie ce-i bucuria. Ceea ce vreau sa spun este ca nu exista
fericire fara tristete, asa cum nu este bogatie fara saracie. Ca si iubirea
acest sentiment nu are nici o leagatura lu ratiunea sau logica, de accea alunga
orice raza stralucitoare a fericirii. Nu sunt adepta tristetii dar ca si
oricare fiinta de pe acest pamant SIMT...